O femeie ne implora sa salvam viata unui biet catel. De cateva saptamani se chinuie prin zapada cu picioarele din spate paralizate fara ca nimeni sa intervina pentru a-i salva viata. Ajungem la locul indicat si mergem in cautarea catelului ranit. Stim ca acesta este speriat si se ascunde atunci cand simte prezenta oamenilor. Este foarte posibil sa fi fost maltratat iar acest lucru ne va ingreuna operatiunea de salvare.
Catelul isi taraste cu greu corpul prin zapada si se opreste langa un tufis. Speriat, se refugiaza intr-un tufis plin de spini unde risca sa ramana intepenit si sa-si provoace alte rani. Slabit si cu picioarele degerate, nu mai poate inainta si ramane blocat. Cu greu, reusim sa indepartam crengile care ne ingreuneaza operatiunea de salvare si ajungem la bietul catel. Animalul este speriat si face tot posibilul sa scape.
Cainele este acum in masina noastra. Prima parte a fost trecuta cu bine. In drum spre clinica, medicul veterinar vrea sa stie care este starea catelului. Dupa ce i-au fost administrate cateva substante de intarire, medicul incepe consultatia. Solutia este o interventie chirurgicala prin care medicul va scoate edemul de pe coloana format in urma unei lovituri.
La prima vedere, sansele ca Guleras sa -si revina sunt destul de mari iar medicul este destul de increzator. Motiv pentru care mai avem puterea sa si glumim.
Deodata atmosfera se schimba. Descoperim inca o rana suspecta pe corpul animalului. Din pacate vestile nu au fost atat de bune precum speram. Corpul animalului era deja cuprins de infectie iar starea lui s-a agravat de la o zi la alta. Dupa doua saptamani in care i s-au facut nenumarate transfuzii, corpul lui a cedat. Poate daca am fi intervenit mai devreme sansele ca infectia sa se raspandeasca in sange, ar fi fost mai mici iar bietul catel s-ar fi bucurat acum, de o mana calda deasupra capului.
Citește și: Bebe la 1 luna – dezvoltarea bebelusului si sfaturi pentru parinti
