Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor: Ce semnifică fiecare zi și ce rugăciuni trebuie sa rostească credincioșii

Autor: Cristina Mocanu
Actualizat: 03 apr 2025, 14:11

Săptămâna Patimilor 2025

Sursa: shutterstock.com

Săptămâna Mare este ultima săptămână din Postul Paștelui. Ce reprezintă fiecare zi din această perioadă?

Săptămâna Patimilor, cunoscută și sub numele de Săptămâna Mare, reprezintă ultima săptămână din Postul Paștelui și marchează evenimentele care au condus la Răstignirea și Învierea lui Iisus Hristos. Această perioadă este una de profundă reflecție, rugăciune și pocăință pentru credincioși, fiecare zi având o semnificație aparte și fiind însoțită de obiceiuri specifice.

Duminica Floriilor (13 aprilie 2025)

Săptămâna Patimilor începe cu Duminica Floriilor, zi în care se comemorează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim.

Oamenii l-au întâmpinat cu ramuri de finic și au strigat „Osana!”, recunoscându-l drept Mântuitor. Tradiția spune că, în această zi, credincioșii merg la biserică pentru a sfinți ramuri de salcie, pe care le păstrează în case pentru a primi binecuvântare și protecție divină.

Lunea Mare (14 aprilie 2025)

Lunea Mare este dedicată pocăinței și curățării sufletului. Se face referire la smochinul neroditor, blestemat de Iisus, simbolizând sufletele lipsite de fapte bune.

De asemenea, este amintită povestea lui Iosif cel vândut de frații săi, văzut ca o prefigurare a trădării lui Hristos. În tradiția populară, în această zi gospodinele încep curățenia de Paște, semnificând purificarea casei și sufletului.

Marțea Mare (15 aprilie 2025)

Marțea Mare este asociată cu Pilda celor zece fecioare, care transmite credincioșilor mesajul pregătirii sufletești pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Cinci dintre fecioare au fost înțelepte și pregătite, iar celelalte cinci, nechibzuite, au rămas pe dinafară.

Această zi este un îndemn la vigilență spirituală și responsabilitate față de propriile fapte.

Miercurea Mare (16 aprilie 2025)

Miercurea Mare este ziua în care se amintește de trădarea lui Iuda Iscarioteanul, care l-a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginți. În popor, această zi este considerată potrivită pentru spovedanie, astfel încât sufletul să fie curățat înainte de Joia Mare. Se spune că, începând cu această zi, nu se mai spală haine și nu se mai fac treburi grele în gospodărie.

Citește și: Alimente bogate in B12. Surse de vitamina B12

Citește și: Valoarea pensiei pentru persoanele care au muncit 15 ani! Află acum toate detaliile

Citește și: Cum să faci cea mai fragedă friptură de miel de Paște. Ingredientul secret pentru a frăgezi carnea

Joia Mare (17 aprilie 2025)

Joia Mare marchează patru momente esențiale din viața lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimani și trădarea lui Iuda. În biserici, se oficiază Denia celor 12 Evanghelii, una dintre cele mai impresionante slujbe din an. Tot în această zi, gospodinele vopsesc ouăle roșii, simbol al sacrificiului și al Învierii.

Vinerea Mare (18 aprilie 2025)

Vinerea Mare, dinaintea Paștelui, este ziua în care Iisus a fost judecat, răstignit și a murit pe cruce.

Este o zi de doliu profund, iar credincioșii țin post negru, fără mâncare și apă, până seara. În biserici, se săvârșește Prohodul Domnului, o slujbă specială însoțită de procesiunea cu Sfântul Epitaf, care simbolizează punerea în mormânt a lui Iisus.

Citește și: Cum să vopsești ouăle roșii de Paște natural, fără vopsea toxică. Trucul pentru culori vibrante

Sâmbăta Mare (19 aprilie 2025)

Sâmbăta Mare este o zi de reculegere și de pregătire pentru Înviere. Conform credinței ortodoxe, în această zi, trupul lui Iisus a rămas în mormânt, iar sufletul său a coborât în iad pentru a elibera sufletele celor drepți. Seara, credincioșii se adună la biserică pentru slujba Învierii, unde primesc Lumina Sfântă și rostesc salutul „Hristos a înviat!”.

Rugăciunea pe care trebuie să o rostești în Săptămâna Mare

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător.

Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Săptămâna Patimilor este un timp de profundă introspecție, credință și pregătire spirituală pentru Învierea Domnului. Prin post, rugăciune și fapte bune, credincioșii se apropie de Dumnezeu, reînnoindu-și sufletele și întărindu-și speranța în viața veșnică. Aceasta este perioada în care fiecare gest și fiecare gând trebuie să fie îndreptate spre lumină, iubire și iertare.