Florii 2023. Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută și sub numele de Florii sau Duminica Floriilor, este sărbătorită anul acesta pe data de 9 aprilie, dată marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox. De ce se sfințesc ramuri de salcie în această zi și ce semnificație are salcia sfințită în Duminica Floriilor ?
De ce sfințesc ramuri de salcie de Florii 2023
Intrarea Domnului în Ierusalim, cunoscută și sub numele de Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe, care este celebrat în Duminica dinaintea Paștilor.
Cu câteva zile înainte de răstignirea Sa, Domnul Iisus Hristos a fost primit de mulțimile care Îl slăveau și Îl cinsteau, la intrarea Sa în Ierusalim, călare pe un mânz de asină ca pe Mesia și Împăratul lui Israel.
Ortodocșii din țările care locuiesc în zone unde nu cresc palmieri sau smochini folosesc, în locul acestora, ramuri de salcie la această sărbătoare. Creștinii aduc la biserică aceste ramuri (numite, cu un nume mai vechi, și stâlpări, de unde denumirea de Duminica Stâlpărilor) de salcie, de smochin sau de palmier care amintesc de cele cu care a fost întâmpinat Mântuitorul la intrarea Sa în
Ierusalim. La sfârșitul Sfintei Liturghii, oficiate în Duminica Floriilor în toate bisericile ortodoxe, preotul rostește asupra lor o rugăciune de binecuvântare, apoi le stropește cu agheasmă, sfințindu-le. Ramurile de salcie sunt apoi apoi împărțite credincioșilor, care împodobesc cu ele icoanele din case.Citește și: Ghid complet valori glicemie. Valorile normale ale glicemiei
Ce trebuie să faci cu salcia de la Florii?
Despre ramurile de salcie sfințite la biserică în Duminica Floriilor se spune că sunt pline de binecuvântări menite să purifice trupul, casa și familia și de aceea creștinii le aduc acasă și le așează la loc de cinste, lângă o icoană, sau la geamuri și la uși, ca să țină relele la distanță.
Încă din cele mai vechi timpuri, ramurile de finic erau considerate ca fiind simboluri ale biruinţei și, de aceea, romanii își întâmpinau câştigătorii la întreceri sau biruitorii în războaie cu astfel de ramuri. Odată cu Intrarea Domnului în Ierusalim, acestea capătă o semnificaţie mult mai profundă, devenind semn al biruinţei asupra morţii pe care Iisus Hristos a învins-o prin învierea lui Lazăr din morţi, dar mai ales prin Învierea Sa.
Tot cu acest înțeles sunt amintite ramurile de finic și în cartea Apocalipsei:„După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic” (Apocalipsa 7, 9).
Având în vedere că aceste ramuri poartă binecuvântarea lui Dumnezeu în urma rugăciunii preotului, cel mai potrivit ar fi ca, după ce se usucă, ele să nu fie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” din nou în natură.
Sursă: orthodoxwiki.ro; basilica.ro
