Sfinții Martiri Brâncoveni (Constantin Brâncoveanu și cei 4 fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu, Matei) sunt sărbătoriți pe 16 august în fiecare an.
Constantin Brâncoveanu a avut una dintre cele mai lungi domnii din Principatele Române, el fiind domnul Țării Românești între anii 1688 și 1714. Constantin Brâncoveanu se trăgea dintr-una dintre cele mai cunoscute familii boierești.
Sfinții Martiri Brâncoveni: Cine a fost Constantin Vodă
Născut în anul 1654, la Brâncoveni (care este în continuare sat și comună în județul Olt), Constantin Brâncoveanu a fost fiul postelnicului Papa Brâncoveanu (Matei) și al Stancăi (născută Cantacuzino). Așadar, Constantin Brâncoveanu se trăgea din două dintre cele mai cunoscute familii boierești din Țara Românească: Brâncoveanu și Cantacuzino.
Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu, era frate după mamă cu Șerban Cantacuzino (viitor domn al Țării Românești între 1678 și 1688), Constantin Cantacuzino stolnicul și Mihai Cantacuzino spătarul.
Tatăl lui Constantin Brâncoveanu a fost ucis în 1655 în răscoala seimenilor și a dorobanților împotriva domnului Constantin Șerban.
Constantin Brâncoveanu a avansat rapid în ierarhia boierească. El a deținut, rând pe rând, următoarele dregătorii: paharnic, postelnic al doilea, logofăt al doilea și logofăt.
Urcarea pe tron a lui Șerban Cantacuzino, unchiul lui Constantin Brâncoveanu, a însemnat o ascensiune a tânărului (la acea vreme) Brâncoveanu în ierarhia Țării Românești.
Constantin Brâncoveanu a fost numit în dregătoriile de agă (ianuarie-decembrie 1679), iar apoi a devenit ispravnic al scaunului București și ulterior mare postelnic.Venirea la tron a lui Constantin Brâncoveanu
În 1688 domnul Șerban Cantacuzino a murit. Deși au existat zvonuri că Șerban Cantacuzino ar fi fost ucis printr-un complot pus la cale de frații săi împreună cu Constantin Brâncoveanu, istoricul Nicolae Iorga a infirmat această ipoteză, punctând că Șerban Cantacuzino era de multă vreme bolnav, iar între el și frații săi nu au existat divergențe pe parcursul domniei sale.
Un alt istoric celebru al nostru, Constantin C. Giurescu, a susținut că este puțin probabil ca un astfel de complot să se fi petrecut și ca Brâncoveanu să fi participat la el.
Constantin Brâncoveanu a preluat tronul în 1688, după moartea lui Șerban Cantacuzino. „Ne-am ridicat domn iar domnia mea aceasta nu aș fi pohtit, că știe sfinția ta că de nici unele lipsă n-am fost ci ca un domn eram la casa mea … și pentru ca să vină nișcari străini domni asupra țării și a săracilor să-i necăjească fără milă și să
Domnia lui Constantin Brâncoveanu a fost una în care Constantin Vodă a trebuit să rezolve foarte multe probleme.
Mai întâi Țara Românească a renunțat la toate legăturile cu Poarta și a reînnodat atârnarea față de Ungaria, dar ulterior imperialiștii au fost nemulțumiți iar ducele de Baden a invadat Țara Românească la începutul lui noiembrie 1689, acțiunea ofensivă fiind coordonată de generalul Donat Heissler.
Brâncoveanu a acceptat să le plătească tribut, dar atunci când a simțit momentul i-a chemat în ajutor pe turci și pe tătari. Tătarii au pătruns în ianuarie 1690 în Țara Românească, iar Heissler s-a retras.Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta
Citeste si:// Ziua Marinei 2021// De ce se spune că Sfânta Fecioară Maria este protectoarea marinarilor
Martiriul Sfinților Brâncoveni
Constantin Brâncoveanu a fost ucis, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache pe 15/26 august 1714, când cu toții sărbătoreau Adormirea Maicii Domnului.
Tragedia lui Constantin Vodă și a fiilor săi a început pe 25 martie 1714. Timp de mai multe luni, Constantin Brâncoveanu și fiii săi au fost torturați pentru ca Vodă Brâncoveanu să le spună unde ținea avuțiile.
"Întreaga familie a domnitorului a fost dusă, sub pază, la curtea otomană. ” Şi porniră cartele în noapte sub paza lui Aga Mustafa ducând cu el doisprezece prizonieri, pe Brâncoveanu, pe doamna Maria, cei patru fii, patru gineri şi una din nurori, pe Anica a lui Constantin cu fiul ei, un plod de 7 luni", a scris istoricul C. Gane în „Tragedia Brâncovenilor”.
Printre acuzațiile care i s-au adus lui Constantin Brâncoveanu se numărau faptul că ar fi întreținut o corespondență secretă cu Austria, Moscova, Polonia și Veneția și ar fi transmis altor imperii informații despre turci, faptul că a fost declarat principe al Sfântului Imperiu Roman într-o diplomă austriacă. Totodată, Constantin Vodă a fost acuzat că a sărăcit țara pentru a se îmbogăți el, că ar fi locuit la Târgoviște între 6 și 7 luni pe an, aducând astfel pagube Bucureștilor și că ar fi cumpărat mai multe moșii (pe una pregătind construirea unui mare palat).
După luni de tortură, Brâncoveanu a fost păcălit de otomani că ar fi avut șanse să își recapete tronul. Astfel, el ar fi mărturisit unele averi, însă sultanul i-a cerut și mai mult pentru a-l elibera, 20.000 de pungi cu aur.
”Fericit, Brâncoveanu începu o corespondenţă cu comandantul Sibiului şi cu Apostol Manu, omul său de afaceri cu privire la averea pe care încă nu o mărturisise. Scrisorile fură interceptate şi visul de fericire se nărui, iar după câteva zile de linişte, pe 28 iunie, fură mutaţi cu toţii din nou la Edicule. Torturile reîncepută în prezenţa soţiei, a fiilor şi a ginerilor(...) Douăzeci de mii de pungi cu aur însemna la vremea aceea zece milioane de aur. Nu numai că Brâncoveanu nu avea această sumă depusă nicăieri, dar nici n-o posedase vreodată”, mai scria C. Gane în „Tragedia Brâncovenilor”.
Constantin Brâncoveanu și fiii săi și-ar fi putut salva viața dacă ar fi trecut la mahomedanism. Aceasta a fost cerința sultanului către Constantin Vodă. Domnul Țării Românești a refuzat, rămânând legendare cuvintele sale către fiii săi. „Fiţi viteji, feţii mei! Am pierdut tot ce-am avut, măcar sufletele să ni le mântuim”, le-a spus Constantin Brâncoveanu feciorilor săi, executați și ei.
După execuția din 15/26 august, de ziua Adormirii Maicii Domnului, capetele lui Constantin Brâncoveanu și ale fiilor săi au fost purtate în vârf de suliță prin Constantinopol, în timp ce trupurile neînsuflețite au rămas la locul execuției. Acestea au fost aruncate spre seară în mare.
"Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele... Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta...”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele, întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii, după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie", nota Gheorghe Șincai despre execuția lui Brâncoveanu și a fiilor săi.
În 1992 martirii brâncoveni au fost canonizaţi sub numele de Sfinţii Mucenici Brâncoveni. Biserica Ortodoxă Română (BOR) îi sărbătoreşte în fiecare an la data de 16 august, a doua zi după sărbătoarea de Sfânta Maria Mare. Martirii brâncoveni au fost executați chiar în ziua de Sfânta Maria Mare.
