Stefan Caltia, unul dintre putinii pictori romani cunoscuti in intreaga lume

Autor: Redactia KANAL D
Actualizat: 13 nov 2020, 21:20

Chiar daca tablourile lui se vand cu mii sau chiar zeci de mii de euro, Stefan Caltia n-ar da satul lui de la poalele Fagarasului pentru niciuna dintre marile capitale ale lumii.

Iubeste locul acela si trudeste sa-l faca iubit si de altii. Multe si mici. Toate, obiecte frumoase, mai mult sau mai putin valoroase, dar care se bucura de aceeasi pretuire in inima maestrului. Liniste si simplitate! Dragoste. Frumos. Doar asta respiri de indata ce patrunzi in micul univers de la Sona. Univers creat aproape intr-o viata de om, intocmai dupa obiceiul locului si randuiala din care taranul roman nu se abate nicicum.


Putini mai au vreme acum sa se opreasca din mers, din alergat. Sa stea pur si simplu, cat sa se bucure de un ceai ori de o raza de soare. Adevaratele valori si bucurii au fost, in mare parte, inlocuite de neinsemnatate. Iar asta reuseste sa faca maestrul Caltia atat de natural. Sfinteste locul, sfinteste tara!

Lucruri cu sutele, mai mici sau mai mari, mai vechi ori din timpuri memoriale, fiecare cu povestea sa, si-au gasit locul in curtea si in casa pictorului de la Sona.
Candva, vor fi restituite satului daca maestrul va reusi sa deschida un muzeu al copiilor, muzeu cu obiecte care sa spuna singure povestea locului. Nu acum. Nu maine. Ci numai atunci cand oamenii vor intelege despre ce-i vorba cu adevarat!

"Galeria Posibila", fundatie patronata de fiul maestrului, va incerca marea cu degetul. Va aduce una dintre lucrarile semnate Stefan Caltia aici, in sat. Pictorul Stefan este un om care sfinteste locul, dar aici, la Sona si locul sfinteste omul.
Si-l leaga pe vecie.

Iar coltisorul acesta de Romanie este in mintea, in ochii si in sfletul artistului. Atat de puternica amprenta, incat blandele dealuri din Sona, semetele creste ale Fagarasului, lina vale a Oltului, toate s-au adunat ca la o strigare in tablourile sale. Sa reusesti sa-ti aduni fericire din toate maruntisurile cotidiene, apoi aceasta nu-i la indemana oricui!

Daca nu pastram macar o parte din lucrurile care ne-au fost date spre buna grija, parca trecem prea repede prin viata.
Maestrul a inteles cel mai bine asta. Toate de cate cei mai multi dintre noi se minuneaza aici sunt treburi firesti. Si cate si mai cate trec pe langa unii nebagate-n seama, aici sadesc bucurii. Iar mana, condusa de un asa suflet ticsit cu bucurii, revarsa pe panza toata aceasta zestre minunata.

Il are in el si l-a purtat peste tot. orice reprezentare a sa, orice calatorie e legata de acest loc.
Iar orice tablou, rezultatul vietii linistite de la tara. Repede se scurge ziua, iar soarele fuge, grabit, pe dupa creste. Este intocmai momentul potrivit pentru o plimbare prin sat. Se munceste la renovarea unei case, care va deveni curand depozit si galerie de arta. Da, aici, in Sona. Mai apoi alta casa si alta.

Maestrul nu poate face insa totul de unul singur. Vrea ca, prin puterea exemplului, sa reinvie dragostea pentru sat in sufletul intregii comunitati.
A inceput prin a-l convinge de importanta acestui fapt pe vecinul Ion, proprietarul celei mai vechi case din sat, o bijuterie ce sta inca in picioare, de la 1811.

Mai greu dainuie ce e facut de mana omului. Pentru totdeauna par sa traiasca ctitoriile naturii. Apucam spre movilele de la Sona pentru a ne convinge de ce locul a devenit muza de prima mana pentru opera artistului. Ciudat de frumos monument al naturii, ca un balaur cu sapte capete, unul mai curios decat altul sa cuprinda intr-o singura privire toata Tara Fagarasului! De aici, maestrul apuca pe jos catre casa. Pe cale. Pe la poale de deal, prin poieni, vorbind cu sine si povestind cu natura; lasandu-se purtat de vraja ei.



 

Taguri: