Printr-o mișcare surprinzătoare, Turcia a pus capăt veto-ului său la aderarea Suediei la NATO, eliminând astfel toate barierele care împiedicau aderarea sa la alianța militară.
Ungaria i-a urmat rapid exemplul și, ca urmare a sprijinului celor două țări, s-a putut ajunge la un consens la summitul NATO din 2023 de la Vilnius, Lituania. Faptul că președintele turc Recep Tayyip Erdoğan a acceptat să sprijine candidatura Suediei la aderare va fi prezentat ca fiind una dintre principalele realizări ale summitului.
Suedia și-a depus cererea oficială de aderare în mai 2022, alături de Finlanda, care a fost admisă în alianță în aprilie 2023.
Suedia, deși nu este un membru oficial, are o relație foarte strânsă cu NATO de aproape 30 de ani, de când s-a alăturat programului Parteneriatul pentru pace al alianței în 1994. Ea a contribuit la misiunile NATO. În calitate de membru al Uniunii Europene și de contribuitor la politica de securitate și apărare comună a blocului, a colaborat îndeaproape cu marea majoritate a aliaților europeni ai NATO.
În încercarea de a deveni membre ale NATO, atât Suedia, cât și Finlanda și-au schimbat în mod dramatic politica tradițională de nealiniere militară. Un motor esențial al acestei mișcări a fost, în mod clar, invazia Rusiei în Ucraina în februarie 2022. Este, de asemenea, o dovadă în plus că președintele rus Vladimir Putin nu a reușit să atingă două dintre propriile sale obiective strategice: slăbirea solidarității în cadrul alianței și împiedicarea extinderii ulterioare a NATO către granițele Rusiei.
Aderarea Finlandei și Suediei are o importanță operațională semnificativă pentru modul în care NATO apără teritoriul aliat împotriva agresiunii rusești. Integrarea acestor două națiuni pe flancul său nordic (Oceanul Atlantic și Arctica europeană) va contribui la consolidarea planurilor de apărare a centrului său adiacent Ucrainei (de la Marea Baltică la Alpi). Acest lucru va asigura că Rusia trebuie să se confrunte cu forțe militare puternice și interoperabile de-a lungul întregii sale frontiere vestice.
De ce și-a ridicat Turcia dreptul de veto
De câțiva ani încoace, relația Turciei cu NATO a fost nuanțată și tensionată. Obiecțiile Turciei față de aderarea Suediei au fost aparent legate de preocupările sale legate de politica Suediei față de Partidul Muncitorilor din Kurdistan, sau PKK.
Turcia a acuzat Suedia că găzduiește militanți kurzi. NATO a recunoscut acest lucru ca fiind o preocupare legitimă în materie de securitate, iar Suedia a făcut concesii în cadrul procesului său de aderare la NATO.
Cu toate acestea, este posibil ca principalul motor material al acordului să fi fost întotdeauna un morcov fluturat de SUA. Președintele american Joe Biden pare acum să avanseze cu planurile de a transfera avioane de luptă F-16 către Turcia- o înțelegere care pare să fi fost deblocată de schimbarea poziției lui Erdoğan față de Suedia. Dar se întâmplă adesea ca o serie de acorduri și sugestii de acorduri din jur să faciliteze mișcarea la NATO. Toată lumea, inclusiv Turcia, pare acum capabilă să vândă evoluțiile ca pe o victorie pentru alegătorii lor de acasă.
Runda nordică
Aderarea Suediei înseamnă că toate națiunile nordice fac acum parte din NATO. Pe lângă faptul că este semnificativă din punct de vedere operațional și militar, această extindere are implicații politice, strategice și de planificare a apărării majore. Deși Finlanda și Suedia au fost "aliați virtuali" timp de ani de zile, aderarea lor formală înseamnă unele schimbări în practică.
Din punct de vedere strategic, cele două țări sunt acum libere să colaboreze fără probleme cu restul aliaților din NATO pentru a planifica apărarea colectivă. Integrarea planurilor strategice este extrem de valoroasă, în special având în vedere granița masivă a Finlandei cu Rusia și faptul că Suedia deține terenuri critice precum insula Gotland din Marea Baltică. Acest lucru va spori interoperabilitatea și coordonarea strategică.
De asemenea, aliații NATO își deschid reciproc cărțile de planificare a apărării în moduri fără precedent. Finlanda și Suedia vor fi acum supuse unor examinări bilaterale (cu secretariatul internațional al NATO) și multilaterale (cu toți aliații) ca parte a procesului de planificare a apărării NATO. De asemenea, acestea vor contribui la deciziile strategice care stau la baza acestui proces.
Investițiile lor în domeniul apărării vor fi, de asemenea, examinate (și vor examina cheltuielile altor aliați). Analiza inițială sugerează că, în timp ce Finlanda și Suedia au rămas în urma creșterilor investițiilor în apărare ale vecinilor lor nordici începând cu 2014. Investițiile în apărare ale Finlandei au crescut semnificativ înainte și după aderarea la NATO. Deși este posibil să nu știm timp de câteva luni dacă același lucru este valabil și în cazul Suediei, ne putem aștepta la creșteri similare din partea acesteia. Normele alianței și presiunea de la egal la egal sunt puternice.
Extinderea NATO pentru a include Suedia este un pas important din toate aceste motive. Dar în timp ce oricine urmărește summitul de la Vilnius se va întreba acum, în mod natural, dacă această schimbare schimbă situația pentru aspirațiile de aderare ale Ucrainei, este puțin probabil ca un răspuns să se afle la orizontul apropiat. Orice decizie finală privind oferirea Ucrainei a unui plan de acțiune pentru aderare pentru moment este prea departe, mai ales în contextul actual al unui război în curs de desfășurare cu un rezultat care, deocamdată, este imprevizibil.
Citește și: Ce se intampla Orban? Isi pierde puterea sau?
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
Citește și: Erdogan se pronunță în favoarea aderării Ucrainei la NATO?
Citește și: Biden apără decizia de a trimite Ucrainei arme controversate!