Suleyman Magnificul, dincolo de povesti! Cum a fost de fapt sultanul otoman
Süleyman I, supranumit Kanûni („Legislatorul”), cunoscut in lumea crestina ca Soliman „Magnificul”, a fost unul dintre putinii sultani otomani care a urcat pe tron fara varsare de sange, fiind unicul fiu supravietuitor al lui Selim I. Domnia sa impresionanta (1520-1566) a marcat apogeul Imperiului Otoman. Soliman a fost atat beneficiarul cuceririlor stralucitilor sai inaintasi, cat si artizanul celui mai puternic stat din lume, in secolul al XVI-lea stapanind teritorii insemnate pe trei continente.
Sub conducerea maretului sultan, Imperiul Otoman a atins extinderea teritoriala maxima (cuceririle ulterioare nu vor fi decat efemere sau minore, precum Creta si Cipru) si s-a transformat intr-un succesor veritabil al statului Bizantin; dar nu al vestigiului cucerit de Mahomed al II-lea, ci al Imperiului Roman de Rasarit de la apogeul sau1.
Desi nu-l priveau cu ochi buni pe monarhul pagan, care inspaimanta Europa crestina, carturarii contemporani europeni erau unanimi in a-i recunoaste maretia.
Acestia nu au uitat sa aminteasca de unele cruzimi ale sale (uciderea a doi dintre fii sai, in numele ratiunii de stat) sau sa infloreasca anumite slabiciuni ale suveranului otoman (o prea mare supunere fata de favoritul sau din tinerete, Ibrahim Pasa, ulterior fata de Roxelana, o frumoasa sclava pe care a luat-o de sotie). Insa aceste aspecte negative nu au umbrit grandoarea sultanului.
Aspectul sau fizic impunator (inalt si slab, ochii mari si negri, fruntea inalta si nasul acvilin) era dublat de o personalitate pe masura.
Soliman avea reputatia unui barbat intelept, virtuos, de o inaltime morala iesita din comun, cu un caracter ferm, foarte bine educat si preocupat de religie, iar pe masura ce inainta in varsta a devenit foarte auster – cu cativa ani inainte de moartea sa a poruncit inlocuirea veselei din argint la palat cu una din lut.
Intra pe historia.ro si citeste continuarea
Domnia sa impresionanta (1520-1566) a marcat apogeul Imperiului Otoman.
Soliman a fost atat beneficiarul cuceririlor stralucitilor sai inaintasi, cat si artizanul celui mai puternic stat din lume, in secolul al XVI-lea stapanind teritorii insemnate pe trei continente. Sub conducerea maretului sultan, Imperiul Otoman a atins extinderea teritoriala maxima (cuceririle ulterioare nu vor fi decat efemere sau minore, precum Creta si Cipru) si s-a transformat intr-un succesor veritabil al statului Bizantin; dar nu al vestigiului cucerit de Mahomed al II-lea, ci al Imperiului Roman de Rasarit de la apogeul sau1.Desi nu-l priveau cu ochi buni pe monarhul pagan, care inspaimanta Europa crestina, carturarii contemporani europeni erau unanimi in a-i recunoaste maretia. Acestia nu au uitat sa aminteasca de unele cruzimi ale sale (uciderea a doi dintre fii sai, in numele ratiunii de stat) sau sa infloreasca anumite slabiciuni ale suveranului otoman (o prea mare supunere fata de favoritul sau din tinerete, Ibrahim Pasa, ulterior fata de Roxelana, o frumoasa sclava pe care a luat-o de sotie).
Insa aceste aspecte negative nu au umbrit grandoarea sultanului.
Aspectul sau fizic impunator (inalt si slab, ochii mari si negri, fruntea inalta si nasul acvilin) era dublat de o personalitate pe masura. Soliman avea reputatia unui barbat intelept, virtuos, de o inaltime morala iesita din comun, cu un caracter ferm, foarte bine educat si preocupat de religie, iar pe masura ce inainta in varsta a devenit foarte auster – cu cativa ani inainte de moartea sa a poruncit inlocuirea veselei din argint la palat cu una din lut.
Intra pe historia.ro si citeste continuarea
Citește și: Informatii despre pulsul normal in functie de varsta
