Părintele Teologos, monah cu o experiență vastă pe Muntele Athos, aduce lumina asupra postului și spiritualității într-un dialog recent. Discuțiile sale evidențiază profunzimea postului și influența tradițiilor locale asupra practicilor religioase. De asemenea el a adus lămuriri legate de consumul fructelor de mare în post.
Părintele Teologos a vorbit despre originile postului și tradițiile sale
Părintele Teologos, un monah cu o experiență de peste 30 de ani pe Muntele Athos, a devenit cunoscut pentru înțelepciunea sa spirituală profundă și pentru abordarea sa cuprinzătoare a postului și a spiritualității creștine.
Unul dintre punctele de vedere principale ale Părintelui Teologos este că postul nu este doar o abținere de la mâncare, ci și o abstinență de la plăcerile trupești în general, conform învățăturilor Bisericii.
Citește și: Cum se fac cele mai gustoase sarmale de post! Secretul măicuțelor de la Mănăstirea Prislop
Sunt sau nu fructele de mare interzise în post
În timp ce Părintele Teologos clarifică aceste principii ale postului, el evidențiază și influența pe care cultura și tradițiile locale o au asupra practicilor religioase. El face o comparație între România și Grecia, subliniind diferențele în acceptarea și consumul fructelor de mare în timpul postului. În România, unde accesul la mare este limitat, fructele de mare nu sunt la fel de răspândite în dieta de post ca în Grecia, unde acestea sunt considerate acceptabile și chiar recomandate pentru post.
“Una dintre durerile pe care biserica ne spune să o avem este postul. Postul este o abținere de la plăcerile trupești… Desigur că biserica vorbește, în primul rând, despre mâncare. Dar postul nu se limitează la mâncare, ci se referă la toate plăcerile… În cazul postului de mâncare, a fost pe vremea sfinților apostoli un sinod apostolic, prezidat de sfântul apostol Iacob – primul arhiepiscop al Ierusalimului. Sfântul apostol Iacob spune să ne ferim de sugrumat și de sânge. Adică, noi ar trebui să mâncăm mâncăruri fără sânge. În post, acestea sunt vegetalele, evident, și produsele de origine animală care nu au sânge. În speță, mierea (produsele apicole) și fructele de mare. Aici este problema, în România, cu fructele de mare.”, a precizat Părintele Teologos.
Părintele Teologos explică că aceste diferențe culturale pot crea unele provocări în promovarea postului și a tradițiilor sale în comunitățile religioase. El oferă un exemplu în care un preot din România ar încerca să convingă un credincios să evite consumul de fructe de mare, iar aceasta ar întâmpina rezistență din cauza tradițiilor locale și a accesului limitat la astfel de alimente.
Citește și: Ce sa puneti in geanta de maternitate? Elemente esentiale pentru momentul nasterii
Citește și: Veste bună pentru pensionarele din țară! Care sunt veniturile nepermanente care se vor adăuga la pensie
De asemenea, Părintele Teologos a mai ținut să precizeze “Să explicăm de unde a pornit treaba asta: în România, deschiderea la mare este foarte mică. Nu este esențială, cum este în Grecia. Ei, și dacă în România preoții mergeau la o babă din Munții Apuseni, care e mai sfântă decât noi, să-i spună: Babo, să nu mănânci caracatiță, se închină femeia. Atunci, preotul îi zice: mănâncă tu numai legume și animale – nu... În Grecia, se știe că fructele de mare și melcii și moluștele sunt de post pentru că, după cum spuneam, nu au sânge.”
Cu toate acestea, Părintele Teologos subliniază că postul nu se limitează la aspectele alimentare, ci este o experiență spirituală profundă, care implică o purificare și pregătire interioară pentru sărbătoarea Învierii. El încurajează credincioșii să înțeleagă postul într-un sens mai larg, ca pe o călătorie a sufletului către Dumnezeu, în care abstinența de la alimente este doar o parte dintr-un efort mai amplu de transformare spirituală.
Citește și: Mesaje cu și despre postul Paștelui. Urări, felicitări și imagini frumoase
Prin discuțiile sale, Părintele Teologos oferă o perspectivă valoroasă asupra postului și spiritualității Pascale, evidențiind că aceste practici religioase nu sunt doar reguli externe, ci căi spre o conexiune mai profundă cu divinul și o pregătire adecvată pentru celebrarea Învierii lui Hristos.