Sfânta Lucia, sărbătorită în fiecare an pe 13 decembrie, este o zi plină de tradiții fascinante, cu rădăcini atât creștine, cât și precreștine. Această zi este dedicată Sfintei Lucia, o fecioară martiră originară din Sicilia, care a trăit în timpul împăratului roman Dioclețian. În calendarul iulian, Sfânta Lucia coincidea cu solstițiul de iarnă, fiind asociată cu noaptea cea mai lungă. Astfel, Lucia a devenit patroana „luminii bune”, simbol al victoriei asupra „luminii rele” reprezentate de Lucifer.
Obiceiuri păstrate în Ardeal
În comunitățile maghiare și germane din Ardeal, sărbătoarea Sfintei Lucia include o serie de tradiții vechi, unele cu rol apotropaic, altele cu semnificații mai practice. În această zi, aprinderea focului, gătitul, cusutul și țesutul erau interzise. Se credea că nerespectarea acestor interdicții aducea ghinion, iar „ițele se încurcau”, iar găinile încetau să ouă.
Cel mai cunoscut obicei era sculptarea unui scaun din 12 esențe de lemn, o activitate începută în ziua de Sfânta Lucia și finalizată de Crăciun.
Blocarea ușii cu o mătură și calendarul cu ceapă
Una dintre cele mai interesante tradiții ale acestei zile este blocarea ușii casei cu o mătură. Se credea că acest gest împiedică vrăjitoarele să intre în casă. Mătura avea rol protector, simbolizând curățarea spațiului de spirite rele sau influențe malefice.
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Citește și: Anunț pentru pensionari! Ce pensii vor crește până la finalul anului și despre ce sumă este vorba
În ziua de Sfânta Lucia, gospodinele pregăteau un calendar special folosind ceapă. O ceapă era tăiată în patru, iar 12 foi, reprezentând lunile anului, erau presărate cu sare și lăsate pe pervazul ferestrei. Până la Crăciun, modul în care sarea topea fiecare foaie indica vremea din luna corespunzătoare: dacă foaia se umezea, luna era considerată ploioasă.
Tinerele fete obișnuiau să pregătească 13 bilețele cu nume de băieți. În fiecare zi, unul era eliminat, iar ultimul rămas dezvăluia numele viitorului soț. O altă variantă a acestei tradiții era includerea bilețelelor în gomboți (găluști cu magiun). Prima gălușcă ce se ridica la suprafața apei indica numele ursitului.
Potrivit doxologia.ro, în țările nordice, Sfânta Lucia este o sărbătoare a luminii. Fetele se îmbracă în rochii albe, simbol al purității, și poartă coroane cu lumânări aprinse. Ele oferă gazdelor turta dulce numită „lussenkatt” și organizează procesiuni luminoase. Coronițele sunt aruncate apoi pe ruguri aprinse, simbolizând alungarea vechilor energii.
Semnificația creștină a Sfintei Lucia
În tradiția creștină, Sfânta Lucia este venerată ca un simbol al credinței și al sacrificiului. Potrivit istoriei sale, Lucia a renunțat la bogățiile sale pentru a-l mărturisi pe Hristos. Ea a rămas neatinsă de foc și nu a putut fi mutată din loc de persecutori. În cele din urmă, a fost martirizată prin decapitare. O legendă spune că i-au fost scoși ochii, motiv pentru care este adesea reprezentată cu un talger pe care sunt așezați ochii ei.
Sfânta Lucia este o sărbătoare plină de simboluri și tradiții, îmbinând elemente creștine cu obiceiuri populare. De la blocarea ușii cu o mătură pentru a alunga vrăjitoarele până la pregătirea calendarului cu ceapă și ritualurile legate de ursit, această zi reflectă complexitatea unei sărbători sincretice. Popularitatea Sfintei Lucia în țările nordice, dar și în regiunile din Ardeal, demonstrează puterea luminii ca simbol universal al speranței și al victoriei binelui asupra răului.