Crăciunul a fost întotdeauna o sărbătoare importantă în tradiția românească, iar obiceiurile din Ajunul Crăciunului erau pline de farmec și ritualuri. În urmă cu 100 de ani, Crăciunul în casele boierilor era un prilej de mare sărbătoare, cu mese îmbelșugate, colinde și obiceiuri care purtau cu ele semnificații adânci. De la colindele din Ajun și până la mesele festive din ziua de Crăciun, totul era învăluit într-o atmosferă de sacralitate și bucurie.
Obiceiuri de Crăciun în urmă cu 100 de ani
Unul dintre cele mai importante obiceiuri din Ajunul Crăciunului era colindatul. Băieții din sat se adunau în cete de colindători și mergeau din casă în casă pentru a vestea Nașterea Domnului. Colindele erau cântate cu multă veselie și eram convinși că ele aduc noroc și prosperitate. În acele vremuri, colindatul nu era doar un obicei, ci o adevărată obligație.
Potrivit hotnews.ro, colindele aveau un rol important în întreținerea legăturii dintre oameni și divinitate, dar și în păstrarea coeziunii comunității. La casele boierilor, colindătorii erau întâmpinați cu generozitate și respect. După ce își încheiau vizita, colindătorii erau răsplătiți cu daruri mai mari decât cele obișnuite, iar gospodarii boieri erau adesea cei care puneau în aplicare cele mai frumoase obiceiuri.
Masa de Crăciun în casele boierilor
După o zi lungă de colindat, toți se adunau la masa de Crăciun. De regulă, aceasta era o masă copioasă, plină de bucate tradiționale, care reflectau bogăția și statutul celor care o pregăteau. În Ajunul Crăciunului, masa era un moment de comuniune, de adunare a familiei și a musafirilor. La boieri, masa de Crăciun începea cu o binecuvântare din partea preotului, care sfințea bucatele și le dădea un sens sacru.
Printre primele preparate ce apăreau pe masă erau răciturile – tobă (cunoscută și sub denumirea de „caș de cap”), caltaboș, cârnați afumați, piftii și chișcă, alături de jumări, toate acestea fiind însoțite de sticle de rachiu și cepe roșii, lucind în oțet. Aceste preparate aveau un rol simbolic, fiind considerate un semn de belșug și prosperitate pentru anul care urma. Preparatele din carne de porc erau nelipsite, iar mesele de Crăciun în casele boierilor erau încărcate de bucate tradiționale, fiecare având o semnificație aparte.
Citește și: Tradiții și obiceiuri de Crăciun 2024 în lume: Ce reprezintă colindul și când a apărut prima dată acesta
Citește și: Durere in partea stanga a corpului – cauze si remedii
Citește și: Scad veniturile din cauza voucherelor de vacanță care nu se mai acordă? Ce schimbări apar în 2025
Ciorba de carne de porc și friptura din Ajun
După ce se încheiau mesele cu răciturile, venind ciorba de carne de porc afumată, cu tarhon și oțet, care aducea un gust deosebit mesei. Ciorba era urmată de o friptură de porc, de obicei însoțită de cârnați prăjiți și cartofi, iar pe lângă toate acestea, castroanele cu murături erau esențiale pentru a completa mesele de Crăciun.
Într-o atmosferă caldă, înconjurată de familie și prieteni, mesele de Crăciun continuau cu sarmale uriașe, gătite cu smântână, mămăligă și ardei iute. Acestea erau preparate cu grijă și erau un simbol al ospitalității și generozității. După sarmale, vinul fiert și dulce era servit, iar cozonacii, cu nucă și mac, erau desertul final al mesei de Ajun.
Un exemplu despre opulența și fastul meselor de Crăciun în casele boierilor ne este oferit de un carnet de bal din 1937. La acea vreme, gazda, un negustor respectat, trimitea cu invitația și o listă detaliată a preparatelor ce vor fi servite. Mesele erau amplasate pe lungi mese de 24 de persoane, iar farfuriile erau din porțelan de Bavaria, cu tacâmuri de argint englezești. Meniul era extrem de diversificat: alune sărate, țuică de Văleni, salată de boeuf, icre, șalău, salate, brânzeturi fine, toate servite cu mult rafinament și pe platouri de argint.
La fel ca la mesele de Crăciun de azi, mesele boierești de atunci continuau cu sarmale, fripturi de porc, vânat și curcan, alături de cartofi prăjiți și murături din belșug. La final, cozonacii, cu nucă și stafide, erau desertul ce încheia o masă de neuitat. Totul se încheia cu o a doua cafea și cu o atmosferă de voie bună, în care oamenii își făceau cadouri și se pregăteau pentru dansul din seara de Crăciun.
Dulciurile preferate de Crăciun în casele boierilor
Colacii de Crăciun sunt un simbol sacru al acestei sărbători. Ei sunt făcuți din aluat dospit și au diferite forme: de cerc, de potcoavă sau de stea, semnificând Soarele, Luna și stelele. Colacii erau dăruiți colindătorilor, dar și lăsați în cadrul ritualurilor de pomenire a strămoșilor, aducând un omagiu spiritului morților.
În sudul și estul României, turtele de Crăciun erau pregătite cu multă grijă. Acestea sunt făcute din făină de grâu, apă și sare, iar uneori se coceau pe un fier încins. Aceste turte aveau rolul de a aduce prosperitate, fiind consumate la mesele rituale, dar și dăruite colindătorilor sau păstrate până în primăvara următoare, în semn de recunoștință și respect față de divinitate.
Citește și: Deserturile care nu lipsesc de pe mesele românilor de Sărbători: cozonaci, dar nu numai
Astfel, în urmă cu 100 de ani, Crăciunul în casele boierilor români era o sărbătoare plină de tradiții și obiceiuri care au rămas vii și astăzi în multe colțuri ale țării. De la colindele din Ajun până la mesele opulente și colacii ritualici, Crăciunul era o perioadă de comuniune, speranță și belșug. Tradițiile de atunci ne reamintesc de importanța valorilor familiei, a comunității și a respectului față de obiceiurile străbune. Astăzi, multe dintre aceste obiceiuri se păstrează, iar spiritul Crăciunului rămâne același: un timp de bucurie, unitate și recunoștință.
