Sarbatoarea Floriilor rememoreaza intrarea Domnului Iisus in Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii orasului si intampinat cu frunze de palmier, si fiind totodata sarbatoarea celor care poarta nume de flori.
De Florii, atentia comunitatii traditionale era indreptata, pe langa sarbatoarea religioasa, catre renaşterea vegetatiei. De fapt, denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care creştinii au suprapus sarbatoarea intrarii Domnului în Ierusalim.
De exemplu, de Florii se obişnuieşte sa se faca „de ursita”, astfel ca fetele aflau, prin diverse procedee, daca se vor casatori sau nu în acel an. Tot de Florii, martişorul purtat pâna în aceasta zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un maceş, iar zestrea se scoate din casa, pentru aerisire.
Inaintea sarbatorii, fetele nemaritate din Banat şi Transilvania obişnuiesc sa puna o oglinda şi o camaşa curata sub un par altoit. Dupa rasaritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste şi sanatate.
De asemenea, la miezul noptii, se fierbe busuioc în apa, iar dimineata fetele se spala pe cap cu aceasta fiertura, ca sa le creasca parul frumos şi stralucitor. Ce ramâne se toarna la radacina unui par, în speranta ca baietii se vor uita dupa ele ca dupa un copac înflorit.
În popor se mai spune ca cine îndrazneşte sa se spele pe cap în ziua de Florii fara apa descântata şi sfintita risca sa albeasca.
La toate popoarele creştine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste traditii nu au nimic în comun cu spiritul creştinesc al praznicului Intrarii Mântuitorului în Ierusalim.
Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiati sa îşi daruiasca ramuri de salcie în aceasta zi.
In sâmbata Floriilor, femeile din unele zone ale tarii aduc ofranda de pomenire a mortilor, împartind placinte de post.
În sâmbata Floriilor se mai facea un ceremonial complex numit Lazarita, dupa modelul colindelor, la care participau doar fetele. Una dintre fete, numita „Lazarita”, se îmbraca în mireasa şi colinda, împreuna cu celelalte, în fata ferestrelor caselor.
In trecut, ramura de salcie sfintita era folosita si in scopuri terapeutice. Oamenii înghiteau mâtişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriti de diferite boli, iar batrânele se încingeau cu salcia ca sa nu le mai doara şalele.
De asemenea, exista obiceiul ca parintii îi loveasca pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserica, pentru a creşte sanatoşi şi întelepti.
Traditiile si superstitiile acestei sarbatori sunt nenumarate, dar ii poti spune cateva copilului tau, pentru a-l pune in tema cu ce obiceiurile oamenilor din intreaga tara:
– In unele regiuni, oamenii isi incing mijlocul cu crengute sfintite de salcie, crezand ca astfel alunga boala sau o inving cu o mai mare usurinta. Se spune ca salcia vindeca durerea de spate si este un antidot pentru muscatura de sarpe.
– O alta traditie spune ca ramurile de salcie sunt asezate inainte de culcare sub pernele fetelor nemaritate. Ele cred ca vor deveni mai frumoase si vor avea un sot daca fac asta.
– Demult, crengutele de salcie asezate la icoane dupa Florii se aruncau vara pe foc atunci cand incepea o furtuna pentru a se imprastia norii, ori se asterneau in ograda pentru a alunga grindina. Ramurile de la icoana se asezau de catre gospodar in mijlocul casei, cand era vremea rea, pentru a o apara de trasnete.
– Daca te impartasesti de Florii, iti poti pune o dorinta si ea se va indeplini mai repede decat in alta perioada.
