Fire introverta, cu un zambet timid, tanara Corina Petrut recunoaste ca intreaga sa existenta a fost marcata de moartea tatalui, pe cand avea doar 3 ani. Desi era prea mica sa si-l aminteasca, in sufletul ei a simtit mereu ca lipseste ceva. Si, in primii ani ai adolescentei, a decis sa aleaga psihologia ca profesie, manata de nevoia de a-i asculta pe cei din jur, dar mai ales de a se cunoaste pe sine.
"Este visul ei de cand era mica. Noi i-am spus ca aceasta profesie presupune o incarcatura emotionala foarte puternica, dar cred ca de la mai putin de 14 ani spunea ca vrea sa devina psiholog. Si o intrebam de ce isi doreste lucrul acest si ne spunea ca ii place foarte mult sa asculte oamenii si sa vorbeasca cu ei, lucru care ma facea sa zambesc pentru ca era un copil, nu imi dadeam seama ce poate sa inteleaga ea din toate acestea.
Parintii Corinei s-au casatorit, si-au viata frumoasa impreuna, dar nimic nu avea sa prevesteasca un sfarsit fulgerator care avea sa marcheze viata atletei “Exatlon”.
"A fost o tragedie pentru noi, dar am reusit sa trecem peste aceasta nenorocire cu ajutorul familiei, al prietenilor. Tatal Corinei a avut din nastere o malformatie congenitala, a fost tratat in copilarie, dar tratamentul a fost intrerupt de catre medici cand acesta avea vreo opt ani. Cand avea 22, 23 de ani a inceput sa aiba stari de rau, il duceau la urgente.
Acolo au depistat tot felul de probleme, dar nimic din ceea ce a fost cu adevarat. Il investigau, il trimiteau acasa, toate bune si frumoase si, la un moment dat, s-a intamplat nenorocirea, la 2-3 ani de cand au inceput sa apara starile de rau", isi aminteste mama razboinicei perioada pe cand avea 22 de ani si s-a trezit singura cu un copil de crescut.
Mama Corinei s-a recasatorit cu un om care a crescut-o pe Corina Petrut ca pe propria fiica si a avut grija sa umple golul lasat si sa nu ii lipseasca micutei nimic din ce ii putea oferi un tata. Dar, in inima tinerei atlete, cel care i-a dat viata va avea intotdeauna un loc special.
"Relatia mea cu tatal meu vitreg este una foarte buna, ne intelegem bine.
E ceva care imi lipseste, adica ma mai gandesc uneori la tatal meu natural, e ceva normal si firesc", povestea razboinica inainte de a pleca in aventura vietii sale.Unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai razboinicei este chiar Catalin Patrascu, cel care a crescut-o de la varsta de 5 ani si care, acum, traieste la intensitate maxima fiecare evolutie a fiicei sale adoptive.
"Au o relatie foarte buna, tata si fiica in adevaratul sens al cuvantului. Sotul meu o iubeste ca pe copilul lui. Traieste intens ce se intampla la <<Exatlon>>, este foarte emotionat, este cu totul acolo", povesteste mama Corinei care subliniaza ca sunt foarte mandri de ea, de progresele pe care le-a facut. "Pe noi ne-a surprins placut cat de puternica este. Noi am crescut-o si am protejat-o cat am putut de mult. Acum ne-a demonstrat cu adevarat cine este si ce poate. Stiam ca este ambitioasa, serioasa si are autocontrol", a adaugat mama Corinei.
