Apatia se instalează odată cu lăsarea serii. Zgomotul mașinilor de construcții scade, în timp ce strigătele disperate ale salvatorilor răsună mai sporadic din munții de moloz. Înfășurați în pături, supraviețuitorii privesc în depărtare. La patru zile de la puternicul cutremur care a devastat sudul Turciei și nordul Siriei, speranța că cei dragi lor vor fi găsiți în viață sub tonele de beton și oțel îndoit care acoperă străzile se estompează.
Este o reluare obsedantă a unei scene pe care mulți și-o amintesc de la un alt cutremur masiv din 1999. Am relatat și acel dezastru, acoperind zona din jurul Mării Marmara din vestul Turciei. Peste 17.000 de oameni au murit în acel dezastru. De data aceasta, bilanțul victimelor va fi și mai mare, ajungând deja la 25.000
Imaginile care apar în urma eforturilor de recuperare din această săptămână sunt similare cu cele de atunci. Lucrători de salvare epuizați care folosesc târnăcoape, baroase sau chiar mâinile goale în lipsa echipamentelor grele. Oameni care călătoresc din toate colțurile țării pentru a ajuta, transportând alimente, pături și corturi.
Cu toate acestea, mulți oameni disperați încă așteaptă ajutor la câteva zile după cutremurul din Kahramanmaras, care a avut loc pe 6 februarie.
"Noi construim case grozave, nu-i așa?", remarcă bărbatul cu amărăciune.
Voci furioase peste tot
Astfel de plângeri sunt similare cu cele care au urmat ultimului dezastru provocat de cutremur, în urmă cu aproape 24 de ani. De ce nu ne ajută statul mai repede? De ce clădirile noi se prăbușesc ca niște case de cărți de joc? Oare nu a fost impusă respectarea reglementărilor în materie de construcții- care au fost înăsprite după 1999? De ce, într-o regiune predispusă la cutremure precum sud-estul Turciei, dezvoltatorilor imobiliari li s-a permis să construiască la înălțimi aparent nelimitate? De ce nu au rezistat la cutremur spitalele construite de stat?
Astfel de întrebări nu sunt permise din partea presei, care este aproape complet controlată de guvern, condus de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) al președintelui Recep Tayyip Erdogan. Dar voci furioase se aud peste tot. În orașul Adiyaman, se pare că ministrul transporturilor a fost forțat să fugă pe fondul insultelor sălbatice din partea cetățenilor.
Hasan Aksungur, președintele Camerei inginerilor civili din orașul Adana, unde s-au prăbușit de asemenea unsprezece clădiri, a declarat că nu legile sunt de vină. "Întrebarea dacă să construiești trei sau zece etaje este legată de sume mari de bani. Atunci se închide un ochi", spune el. În epicentrul din Kahramanmaras, la aproximativ 70 de kilometri nord de Gaziantep, singura clădire care a rămas în picioare aparține Camerei Inginerilor din localitate.
Avertismentele geologilor au fost ignorate
Un alt refren des repetat este că acesta a fost cutremurul secolului, unul care ar fi copleșit orice țară de pe pământ. Mai ales având în vedere magnitudinea sa- 7,8 pe scara Richter- și o zonă afectată care are jumătate din suprafața Germaniei, inclusiv mai multe orașe în care locuiesc milioane de locuitori. Dar oamenii vor să știe, de asemenea, de ce nu au fost luate în serios avertismentele geologilor turci cu privire la tensiunile crescânde de-a lungul plăcilor tectonice. Principalii cercetători turci din domeniul cutremurelor s-au plâns că nu au fost consultați niciodată de niciun primar din regiune.
Zeci de mii de salvatori din întreaga Turcie și din străinătate sunt acum activi în Adiyaman, Antakya și Kahramanmaras- toate orașe importante care au fost aproape distruse de cutremur. Pe de altă parte, localitățile mai îndepărtate așteaptă încă ajutoare.
Tuncay Sahin, un student din Berlin, provine din satul Tokar de lângă Adiyaman. Mama sa a fost îngropată sub dărâmăturile casei sale în noaptea cutremurului. Vecinii i-au recuperat trupul cu mâinile goale. Ea a fost doar una dintre cele șase persoane care au murit numai în acel sat.
Tatăl său fusese plecat în ziua dezastrului. Două zile mai târziu, Sahin a reușit să se întoarcă acasă de la Berlin. Acum, el jelește la mormântul mamei sale. "Știam cu toții că pot exista cutremure aici, dar să ne lovească atât de rău este de neînțeles", spune el.
Părinții săi și-au construit casa cu două etaje în anii 1990. Dar și o clădire nouă, veche de doar un an, s-a prăbușit. "Statul ar trebui să aibă mai mult control asupra practicilor și materialelor de construcție din sate", spune Sahin.
Câțiva vecini i se alătură. "De acum înainte, vom construi aici doar un etaj!", strigă unul dintre ei. "La fel ca strămoșii noștri".
Citește și: Numărul morților a crescut la peste 23.000!
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
Citește și: Echipa Știrilor Kanal D, în epicentrul dezastrului
Citește și: Mai multe țări cer excluderea Rusiei de la Jocurile Olimpice!