Sacrifica mieii mai slabi, care oricum n-ar rezista unui drum asa de lung, dau cheag unui cas cat roata carului si gusta din tuica de cu toamna. Totul, in cadrul unei serbari devenita traditie pe-aceste meleaguri.

Faine fecioare! Aerul curat si mancarea sanatoasa si-au spus, carevasazica, cuvantul. Dar frumusetile locului sunt peste tot, se regasesc in orice vezi in jur: de la port, pana la cantecul popular ori bucatele de demult.

Casul de Penteleu e unic! In laptele fiert se coboara, intr-o ploaie, cheagul natural, ce are sa adune branza laolalta. Ceaunul se odihneste apoi cateva minute… casul iarasi se framanta, dupa care se strange intr-o panza, printr-un procedeu pe care numai bacii par sa-l fi deprins.

Glumim! O saptamana macar trebuie sa te lasi pe mana celor de aici si abia atunci terapia isi va dezvalui efectele.

Singurul lucru pe care poate ca nu l-ar depasi doamnele de la oras este mirosul…. dar beneficiile sunt cele care cantaresc, pana la urma.

Nu mai mult de-o jumatate de kilogram cantareste fiecare astfel de galusca din mamaliga cu branza de oaie, framantata si sarata numai atat cat trebuie. Mamaliga trebuie sa fie bine rotunjita, ca atunci cand se da iute la jar, sa nu se desprinda ci sa isi impleteasca aromele armonios.

Ne-au luat-o, insa, inainte… cativa si mai pofticiosi. Atat de pofticiosi incat s-au prins si-ntr-o intrecere, numai-numai li se va recunoaste suprematia in… mancatori de bulz.

Cu ce sa stinga focul dupa o asa hulpava-ncercare?! Cu tuica de Varlaam, de la Blidaru, 'al mai gospodar din sat. Tuica de Varlaam merge cu orice! Aici, e bautura universala.