Si totusi nu este asa. Un bistritean se simte numai pe jumatate implinit. Golul lasat in urma de pierderea sotiei, intr-un tragic accident de circulatie, pare imposibil de acoperit. Urmariti o poveste teribila despre moarte si, mai cu seama, despre viata, despre puterea de a lupta.

Greu le mai vine micutilor sfantul cuvant pe buze. Pentru ei, mama este de neinlocuit. Nici bunica si matusa nu pot juca rolul femeii pe care prichindeii o asteapta, inca, acasa.

Mama lor a plecat, insa, pentru totdeauna.

28 Mai. Este ziua in care barbatul si-a dus sotia si pe doi dintre copii la Nasaud. Doar ce au coborit din masina si, sub privirile sale, au vrut sa traverseze strada, la numai cativa metri de trecerea de pietoni. Au fost clipe de deznadejde cu tresariri de groaza care au sfasiat filmul frumos al vietii de pana atunci. Din toata scena de groaza, cu femeia intinsa, fara suflare, pe asfalt, a aparut, totusi, speranta: cei doi copii cu care femeia traversase strada, o fetita de sapte anisori si inca una, in

scutece, de numai doua luni si jumatate, scapasera ca prin minune.

Cercetarile facute de autoritati au aratat ca soferul camionului nu se face vinovat de moartea femeii. Nici barbatul vaduvit de jumatatea sa nu-i poate gasi vina. Cu atat mai greu trebuie ca-i este lui acum! Dupa ce a trecut perioada de soc si s-a ocupat de toate cele sfinte pentru inmormantarea sotiei, omul s-a vazut fata in fata cu adevarata provocare: cea a unui barbat singur, ce are de crescut sapte pitici!

Cei sapte micuti sunt tot atatea temeiuri de neclintit pentru care sa lupte pentru

viata, sa faca tot ce poate pentru a-i creste bine si-a le asigura un viitor. Cu pruncii alaturi si cu Dumnezeu in gand, tatal simte ca nimic nu il mai poate dobori acum.
Starea in care se gaseste nu-i chiar o noutate. Barbatul a crescut fara tata de la 4 ani, in aceeasi casuta, desprinsa parca din povesti, in care-si creste, acum, de unul singur, copilasii. Prin forte proprii, ori ajutat de cativa oameni de bine, omul continua sa lucreze, din zori pana in noapte, la casa pe care a inceput-o inca de-acum un an.

Are inca nevoi nenumarate.

Lipsurile sunt de tot felul: de la materiale de constructii pentru noua casa si pana la imbracaminte, rechizite, alimente si dulciuri pentru copii. Din pacate, de cele mai multe ori, ajunge acasa cu mana goala si tot ce le poate oferi e dragostea de tata. Pentru acesti oameni simpli, frumosi si curati, cu Dumnezeu in gand si cu dor de mama in suflet, merita sa intidem o mana de ajutor! Sa-i ajutam!