Unde a fost depusa inima lui Suleyman Magnificul?De CE este atat de important sa se rezolve enigma!
La finele lui septemrbie 2013 o echipă de cercetători maghiari va publica un raport privind locul unde s-ar putea afla inima unuia dintre cei mai faimoşi sultani otomani. Dar de ce este atât de important să se rezolve enigma?
Cardinalul Richelieu vorbeşte despre asediul castelului de la Sziget, petrecut acum 447 de ani, ca despre bătălia care a salvat civilizaţia.
Când turcii otomani se înstăpânesc în sfârşit asupra fortăreţei, suferă deja pierderi ireparabile, printre care şi pe cea a lui Suleyman Magnificul. Lipsiţi de un personaj de o asemenea anvergură, turcii nu vor mai ataca Viena (deja asediată în 1529) pentru următorii 120 de ani. Acum cecetătorii sunt dornici să afle unde anume i-au îngropat otomanii inima vrednicului sultan.
Când vizitatorii se plimbă prin Szigetvar, işi închipuie de cele mai multe ori că păşesc într-o citadelă maghiară, dar de fapt este cea turcească, deoarece construcţia iniţială a fost distrusă în 1566.
Precum colinele care se aştern în regiunea Zselic, fiecare ascunzând o alta, tot aşa parcă o filă de istorie o umbreşte pe cealaltă şi versiunile se substituie asa încât adevărul pare să nu iasă la iveală nicidecum.
La un nivel superficial, legenda e relativ uşor de urmărit. Suleyman Magnificul ajunge aici cu nu mai puţin de 100.000 de ieniceri în luna august a însângeratului an 1566. Castelul se situa pe drumul către Viena, o ţintă de prim rang pe care sultanul tânjea să o captureze şi astfel să mai adauge stăpânirilor sale şi o bucată glorioasă din Europa Occidentală.
Până şi aerul tremura la sunetul măreţelor tobe de război turceşti meşterite în frumosul oraş Edirne. Şi totuşi, se întâmplă ceva neaşteptat. Miklos Zrinyi, comandantul garnizoanei, împreună cu nu mai mult de 2300 de oameni, se opun vitejeşte colosului otoman, zădărnicindu-i decisiv planurile. Nobilul croat în slujba habsburgilor, născut în 1508, a rămas un erou în memoria colectivă atât a croaţilor, cât şi a maghiarilor. Nepotul său va scrie primul poem epic în limba maghiară despre apărarea cetăţii Sziget.
Zrinyi îşi va da duhul în focul bătăliei.
Nu e singurul care piere în acest tulbure context. Sultanul va suferi un atac de cord, la vârsta de 71 de ani. Unele surse vorbesc despre şocul emoţional la vestea despre victoria sa pirică şi despre epuizarea fizică şi psihică. La urma urmei, lupta de 40 de ani cu Regatul Ungar.
Corpul său a fost dus înapoi la Constantinopol, dar inima i-a fost îngropată aici, într-un mormânt pe locul căruia se va ridica apoi o Biserică Catolică cu hramul Fecioarei Maria, cel puţin aşa se poate citi pe o
inscripţie din Biserica Turbeki, la est de oraş. Şi totuşi, nu este decât o poveste, ne spune cu convingere Profesorul Norbert Pap de la Universitatea din Pecs. Placa comemorativă a fost plasată acolo nu mai devreme de 1916 de preotul local, din raţiuni politice. La vremea respectivă, Ungaria, sau mai bine zis Imperiul Austro-Ungar, era aliatul Imperiului otoman, două vechi constructe alunecând pe panta distrugerii în vacarmul primului război mondial.
Aveau deci nevoie de simboluri de prietenie pentru a consolida ideologic legătura dintre ele.
Citeste continuarea pe historia.ro!
Dar de ce este atat de important sa se rezolve enigma?
Cand vizitatorii se plimba prin Szigetvar, isi inchipuie de cele mai multe ori ca pasesc intr-o citadela maghiara, dar de fapt este cea turceasca, deoarece construcţia iniţiala a fost distrusa in 1566.
Precum colinele care se astern in regiunea Zselic, fiecare ascunzand o alta, tot asa parca o fila de istorie o umbreste pe cealalta si versiunile se substituie asa incat adevarul pare sa nu iasa la iveala nicidecum.
La un nivel superficial, legenda e relativ usor de urmarit. Suleyman Magnificul ajunge aici cu nu mai puţin de 100.000 de ieniceri in luna august a insangeratului an 1566. Castelul se situa pe drumul catre Viena, o ţinta de prim rang pe care sultanul tanjea sa o captureze si astfel sa mai adauge stapanirilor sale si o bucata glorioasa din Europa Occidentala.
Pana si aerul tremura la sunetul maretelor tobe de razboi turcesti mesterite in frumosul oras Edirne. Si totusi, se intampla ceva neasteptat. Miklos Zrinyi, comandantul garnizoanei, impreuna cu nu mai mult de 2300 de oameni, se opun vitejeste colosului otoman, zadarnicindu-i decisiv planurile. Nobilul croat in slujba habsburgilor, nascut in 1508, a ramas un erou in memoria colectiva atat a croatilor, cat si a maghiarilor. Nepotul sau va scrie primul poem epic in limba maghiara despre apararea cetaţii Sziget. Zrinyi isi va da duhul in focul bataliei.
Nu e singurul care piere in acest tulbure context. Sultanul va suferi un atac de cord, la varsta de 71 de ani. Unele surse vorbesc despre socul emoţional la vestea despre victoria sa pirica si despre epuizarea fizica si psihica. La urma urmei, lupta de 40 de ani cu Regatul Ungar.
Citeste continuarea pe historia.ro!
Citește și: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?
Citește și: Bogdan și Gagea, discuție în grădina casei. Motivul pentru care Gagea nu a putut merge spre o altă fată. „Adevărul o să iasă la suprafață!”
