Regimul impus de detentie impus, in perioada 1948-1963, de Alexandru Visinescu, comandantul penitenciarului din Ramnicu Sarat, se caracterizeaza prin duritatea izolarii, infometare sistematica si batai discretionare aplicate detinutilor. “Inchisoarea tacerii”, dupa cum era denumita, a gazduit elite taraniste care supravietuisera altor inchisori, printre care: Ion Mihalache, Ilie Lazar, Victor Radulescu Pogoneanu, Nicolae Adamescu, Victor Anca, Corneliu Coposu, Mihai Balica, Jenica Arnautu, Ioan Barbus, Ion Ovidiu Borcea, Malin Bosca, Alexandru Bratu, Ion Diaconescu, Constantin Hagea, Ion Puiu, Cornel Velteanu, Augustin Visa, Ion Lugosianu si multi altii.
“Ajunsesem la 26 de ani sa am 35-40 de kilograme; nu mai puteam sa mai urc niste scari, ca la o saptamana ne scoateau afara, la aer. Si atunci mergeam unul in altul, asa, cu ochii in jos, ca santinela nu iti dadea voie nici sa te uiti.”
Din declaratiile celor care au reusit sa scape terorii din penitenciarul Ramnicu Sarat, metodele uzuale pentru exterminarea lenta a celor inchisi acolo erau izolarea, infometarea, frigul si tortura psihica.
Potrivit datelor furnizate de Insititutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romaniesc (IICCMER) si de Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS), regimul alimentar din penitenciar nu trebuia sa depaseasca 500-600 de calorii pe zi, pentru a contribui la deteriorarea starii de sanatate a detinutilor, pana la distrofie. In cele mai multe cazuri, acesta consta in ciorba de arpacas, varza, cartofi si uneori fasole.
“Frigul din aceste celule sinistre tinea de la inceperea primelor ploi, din septembrie, si pana la inceputul verii.”
Frigul ingrozitor era una dintre constantele regimului de exterminare. Paturile erau asezate langa ferestre oblonite prin care intra zapada, iar detinutii erau obligati sa doarma cu capul la geam. Acestia se trezeau dimineata acoperiti de zapada.
“In 1961 mi-au degerat toate degetele de la picioare, s-au inrosit, apoi s-au facut vinete, au inceput sa ma manance si mi-a cazut pielea de pe ele. Fiindca era iarna, am raportat ca nu aveam decat imbracaminte rupta, iar un ofiter mi-a dat un pumn in gura de m-a trantit in pat si mi-a rupt un dinte.”
In penitenciarul Ramnicu Sarat, “izolarea” aplicata pentru cele mai mici “abateri disciplinare” consta in scoaterea saltelei din celule si in reducerea hranei la jumatate. Pe langa toate mijloacele „auxiliare” de corectie, personalul inchisorii, in frunte cu directorul Visinescu, nu a ezitat niciun moment sa foloseasca bataia.
Indiferent de varsta si de starea sanatatii detinutii erau supusi maltratarii.“In plina iarna, Ovidiu Borcea a fost dus in subsol, unde, dezbracat la pielea goala, legat cu mainile si picioarele intre capetele unui pat de fier, a fost batut de comandantul Alexandru Visinescu, cu o coada de matura, trei zile, pana ce dadea sangele din el.”
***
“Cu toate ca era bolnav, comandantul Visinescu i-a refuzat patul, mancarea, medicamentele si l-a batut in nenumarate randuri, aruncand galeti cu apa pe el, contribuind personal la exterminarea lui.”***“Ofiterul politic si comandantul Visinescu l-au batut in permanenta, i-au creat conditii sa se imbolnaveasca si nu i-au dat ingrijire medicala. Intrau si aruncau cu galeata cu apa pe el, in plina iarna.”Un caz dramatic il constituie cel al lui Victor Radulescu-Pogoneanu care, fiind imobilizat din cauza unei paralizii a membrelor inferioare, era batut in timp se afla intins pe pat, potrivit memorialulramicusarat.ro. De asemenea, conform marturiilor, Ion Mihalache era lovit in mod constant, gardienii aruncand chiar galeti de apa asupra sa.
