Asa incepe povestea celor 5 frati. I-am intilnit sambata de Ziua Copilului in centrul de plasament de la Paunesti. Nici nu mai stiu exact de cind sunt aici. Cu ani in urma formau o familie. Chiar una numeroasa, cu 9 suflete din care 7 copii. Soarta cruda le-a transformat casa in scrum. Au ramas sub cerul liber. Parintii au decis sa ii lase in grija statului, iar ei au plecat la munca in Italia.
Si dusi au fost!
Pentru copiii de la Paunesti fiecare zi incepe cu o speranta: aceea ca vor primi un semn parinti. Si fiecare zi, la final, este mai grea decit precedenta: nimeni nu mai stie nimic de ei. Impreuna cu noi a fost si Firica Cocioaba, o romanca stabilita in Italia dar crescuta intr-un centru de plasament. Nu poate trece peste suferinta din copilarie.
Povestea Firicai l-a impresionat si pe seful ei care a decis sa ii ajute si el.
Va mai aduceti aminte de Sorin si Razvan, cei doi baieti uitati de parinti in centrul de plasament din Panciu? I-am intilnit acum si pe ei. Nimic nu s-a schimbat. O parte dintre copii va pleca in tabere in Belgia sau Marea Britanie organizate de cateva fundatii din strainatate. Altii vor avea parte de o vacanta la mare.
Pentru cei 44 de copii a fost sarbatoare. Anul acesta Ziua Copilului le-a readus zambetul pe chipuri.
Mesajul copiilor este acelasi: isi doresc o familie si spera ca macar de aceasta data, dragi parinti aflati departe, sa va amintiti ca aveti un copil care asteapta sa-l sunati.
