Marea Unire din 1918 a fost un proces istoric în care toate provinciile locuite de români s-au unit într-un singur stat, numit România.
1 Decembrie, Ziua Națională a României. Istoria Marii Uniri din 1918
Începând cu anul 1866, România şi-a sărbătorit Ziua Națională în datele de: 10 mai, în 23 august şi, din 1990, și 1 decembrie. Indiferent de data din calendar, românii au participat mereu în număr foarte mare, și-au cinstit patria și regele, au ieșit la defilări și la manifestări de elogiere a comandantului suprem, iar în ultimii ani, românii
Citește și: De 1 Decembrie, Kanal D sărbătorește românește, cu Știrile Kanal D!
Unirea dintre Basarabia, Bucovina, iar în cele din urmă a Transilvaniei cu Regatul României a dus la construirea României Mari.
La data de 1 decembrie 1918 a fost convocată la Alba Iulia Adunarea Națională a Românilor, lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiționată a Transilvaniei cu România, fiind votată în unanimitate.
La data de 27 martie 1918, respectiv 28 noiembrie 1918, liderii Basarabiei și ai Bucovinei au votat, la rândul lor, Unirea.
Prin voința și exprimarea liberă a reprezentanților tuturor românilor a de venit posibilă crearea României Întregite.
Unirea României a durat 22 de ani
Din păcate, Unirea României Mari a durat doar 22 de ani, în ciuda optimismului arătat de către Ion I.C.Brătianu
În anul 1940 Basarabia, Nordul Bucovinei și Ținutul Herta au fost ocupate de Uniunea Sovietică, cea mai mare parte a Transilvaniei de Ungaria, iar sudul Dobrogei de Bulgaria, astfel România Mare a devenit doar istorie.
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi
Printre personalitățile care au contribuit la realizarea Marii Uniri a fost Regele Ferdinand care a introdus votul universal.
Care este semnificația zilei de 1 Decembrie
Ziua de 1 Decembrie are dublă semnificație, fiind, pe de o parte, ziua istorică a deciziei Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, care proclama unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, și pe de altă parte, ziua în care regele Ferdinand I, alături de regina Maria, intra în București, după aproape doi ani de exil în inima Moldovei.
Fiind plecat la Iași, în 1916, în condiții improprii, regele Ferdinand s-a întors la București, în uralele mulțimii, chiar în ziua în care ardelenii cereau răspicat unirea cu țara, pentru ca acesta să devină regele României Mari.
Atmosfera din acea perioadă și mai ales emoțiile trăite atunci au fost surprinse în mărturiile unor participanți la marele eveniment: „Pe două părți a șoselei care urca din orașul Alba Iulia în Cetate, apoi pe baza zidurilor Cetății, erau înșirați, la câte 20-30 de pași, gardiști din gărzile românești din Munții Apuseni. Moți tineri, voinici, toți în haină de panură albă, cu căciuli negre. Pe umeri, arma. Lângă poarta Cetății, în care mai e și azi o celulă în care a fost închis Horea, patru gardiști, ca patru statui, strănepoții celor frânți pe roată – acum victorioși. Și ca aspect – dar mai ales ca semnificație – era o priveliște splendidă, șirul de ostași-țărani, stăpânind Cetatea dușmană cucerită” (Ionel Sava, participant la 1 decembrie 1918).
Până la unirea definitivă a fost înființat un Consiliu Dirigent în frunte cu Iuliu Maniu, menit să gestioneze afacerile Transilvaniei. O delegație care îi avea la conducere pe Vasile Goldiș, Vaida-Voevod și episcopii Miron Cristea și Iuliu Hossu a fost însărcinată să prezinte actul Unirii la București, Regelui Ferdinand.
Zece zile mai târziu, pe 11 decembrie 1918, Regele Ferdinand I a semnat Decretul Regal nr. 3631, care stipula la articolul 1, unirea cu România a „ținuturilor cuprinse în Hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia de la 1 decembrie 1918”.
SURSE: ro.wikipedia.org