„Trei zile am avut cancer”. Povestea adevărată a Ruxandrei

„Trei zile am avut cancer”. Povestea adevarata a Ruxandrei

Nu îmi amintesc să fi pus vreodată la îndoială diagnosticul sau tratamentul recomandat. E adevărat că, din fericire, nu m-am confruntat cu sitații grave sau limită. Și chiar dacă m-aș fi confruntat, cum aș fi putut contrazice un om care a studiat și a văzut și tratat poate sute de cazuri ca al meu? Cu cunoștințele mele de anatomie din școală sau cu informații furnizate de dr.

Google? Nu am înțeles-o mult timp pe mama care, ori de câte ori cineva din familie avea o problemă de sănătate, dădea câteva telefoane să ca să găsească un medic bun. Nu toți medicii sunt buni? De ce, dacă am o problemă de sănătate, trebuie să caut un medic specialist bun sau foarte bun?

Citeste si: Andreea Balan, operata din nou dupa ce s-a trezit intr-o balta de sange! Vestile sunt ingrijoratoare: care este starea artistei

„Trei zile am avut cancer”. Povestea adevarata a Ruxandrei

Pentru că nu toți medicii sunt buni sau unii sunt mai buni și mai specialiști decât alții. Am ajuns să-i dau dreptate mamei. Dacă nu dau telefoane, dau cel puțin un Google. Parțial și experiența personală, dar mai ales situațiile prin care au trecut câțiva apropiați, mi-au demonstrat asta. Problema e că atunci când crezi că ai ajuns la un medic bun sau foarte bun, cu atât mai puțin îți trece prin cap să contești diagnosticul- care poate fi greșit – solicitând o a doua, dacă nu

și o a treia opinie. Lucru care cred că ar trebui să devină un principiu al fiecăruia dintre noi pentru că un diagnostic greșit, dacă nu ucide, așa cum mai vedem din când în când pe la știri, marchează sau poate marca destine. Într-o măsură mai mică sau mai mare. Cu consecințe pe termen mai scurt sau mai lung.

„Trei zile am avut cancer”.

Povestea adevarata a Ruxandrei

Citește și: Greutate si inaltime copii in functie de varsta

Citește și: Bogdan și Gagea, discuție în grădina casei. Motivul pentru care Gagea nu a putut merge spre o altă fată. „Adevărul o să iasă la suprafață!”

„La 26 de ani am fost diagnosticată cu cancer ovarian. Eram în plin proces de investigaţii medicale pentru că nu rămâneam însărcinată.

Într-o clinică privată, o doamnă doctor ginecolog mi-a aruncat cele două cuvinte fără măcar să clipească, pe baza unui examen ecografic. Apoi şi-a îndesat mai bine ochelarii între ochi, s-a ridicat de lângă patul pe care eram întinsă, s-a aşezat la birou şi a început să scrie şi să vorbească. În acelaşi timp. Nu o mai auzeam. Îmi răsunau în cap doar cele două cuvinte şi abia aşteptam să pot ieşi din cabinet pentru că simţem că nu îmi mai pot stăpâni lacrimile.

Am ieşit capie de acolo. Megeam tremurând pe stradă. Nici acum nu ştiu dacă de frig sau frică. Cum Dumnezeului să am cancer la 26 de ani?. Nu aveam. Am aflat la trei zile, după ce am consultat un alt medic, la insistenţele unei prietene. Staţi, doamnă, liniştită! Aveţi câteva formaţiuni chistice pline cu lichid. Veniţi după Anul Nou şi rezolvăm problema. Sărbători fericite!’. Şi am rezolvat-o”. (Ruxandra, 36 de ani)

Citeste si: "In cautarea adevarului" prezinta povesti de viata halucinante, cu mize uriase, descoperiri tulburatoare, de luni pana vineri, de la ora 13:00, la Kanal D!

citeste continuarea pe republica.ro